Imagine1

Tulburător de frumos, cuceritor, cântăreţ cu o voce de aur, fumător înrăit, mare amator de cafea şi petrecăreț fără margine, dar şi un patriot pentru care „Trăiască naţia!” era singurul salut, ne spune historia.ro. Aşa l-au redescoperit cercetătorii pe Mihai Eminescu-omul.

„Eminescu era un om obişnuit, ce-i drept, foarte plăcut şi charismatic, dar om era. Şi era şi foarte discret. Nu era nici «sifiliticul» sau «nebunul», aşa cum de multe ori a fost numit. Nu era nici omul pus pe harţă în versuri şi înnebunit din dragoste, aşa cum îl prezintă eronat unii, dar nici sfânt cum îl vor alţii. Era un om cu defectele, calităţile şi patimile lui”, îşi începe discursul, pentru „Adevărul”, Gheorghe Median, un istoric botoşănean care a cercetat, ani la rând, numeroase mărturii ale contemporanilor marelui poet.

În opinia istoricului, Mihai Eminescu impresiona la prima vedere, avea o charismă extraordinară şi un fizic foarte plăcut. Gheorghe Median a găsit, în cercetările sale, mărturia unui văr al lui Eminescu, Mihai Mavrodin, care, printr-un articol din presa vremii, vine să susţină această părere. „Şi astăzi, chipul lui minunat îmi stă în minte. L-am văzut şi eu.... era izbitor de frumos. Era imposibil să apară într-o sală, fără ca fiinţa sa să atragă privirile chiar ale celor ce nu-l cunoşteau. Chipul lui ne minuna şi pe noi, copiii”, scria Mihai Mavrodin într-un articol din anul 1929, din ziarul botoşănean „Ştirea“.

Despre imaginea Luceafărului, dincolo de singurele fotografii cunoscute, apare şi o descriere a unui bun prieten a lui Eminescu, fost coleg de clasă la şcoala din Cernăuţi, şi, mai apoi, la Universitatea din Viena, Teodor Ştefanelli. „Avea statură mijlocie, era cam lat în spate, dar totul era proporţionat. Avea ochii negri şi adânci. Purta mustaţă, rar o rădea”, spune Ştefanelli în cartea sa „Amintiri despre Eminescu”.

Mihai Eminescu a predat statistica la clasa a V-a, după cum aflăm de pe www.hotnews.ro. Practic, marele poet s-a ocupat de elementele componente ale „statisticii social-economice, și de ramură, cât și de sistemul de indicatori și metodele statistice, de statistica demografică căreia i-a acordat o atenție deosebită, statistica agricolă, industrială, financiară, statistica comerțului exterior, balanța comercială etc.”, după cum scrie Institutul Național de Statistică într-un newsletter dedicat Zilei Culturii Naționale.

Conform aceleiași surse, Eminescu face o simplă comparație statistică între cifrele guvernului de atunci și a guvernului anterior: „Țara deci exportă pentru 71 991 267 lei mai puțin decât sub guvernul trecut, abstracție făcând că rămâne și în deficit în privința balanței comerciale cu 16 milioane aproape. Cu toate acestea națiunea e înfloritoare, mare și glorioasă pentru... că patrioții sînt la guvern! Iată soarta țărilor ce se lasă amăgite prin fraze.”

 

Și, nu în ultimul rând, Eminescu ne-a lăsat tulburătoarele versuri, în două poezii diferite, dar care ne pun pe gânduri, mai ales acum, știind tot ce ne-a transmis Einstein despre spațiu și timp:

„Porni luceafărul. Creșteau
În cer a lui aripe,
Și căi de mii de ani treceau
În tot atâtea clipe.”

„La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.”